Un nou restaurant s-a deschis la noi in oras, asa ca eu si sotul meu, Walter, ne-am hotarat sa-l testam. Cand chelnerita ne-a luat comanda, Walter a intrebat-o daca este proaspata cafeaua.

– Sigur ca da, ne-a raspuns. De-abia am deschis de doua zile.

Brenan, fiul nostru in varsta de 13 ani, si-a anuntat fratii mai mici, de sase si, respectiv, trei ani, ca vrea sa se duca la agatat “puicute”. Jayden, fiul de sase ani, a alergat sa ne dea de veste:

– Mami! Tati!, gafai Jayden. Sa stiti ca Brenan vrea sa se duca dupa puicute! Si cand spun asta nu ma refer la gaini!

Din greseala l-am trezit intr-o seara pe fiul meu, Shane, cand i-am dat un telefon ca sa-l intreb ce mai face.

– Cat e ceasul?, mormai Shane.

– E ora opt si patruzeci si cinci, i-am raspuns eu.

Trezindu-se brusc el spuse:

– Trebuie sa plec, am intarziat!

Si a inchis telefonul.

Un sfert de ora mai tarziu, m-a sunat inapoi.

– Mama, de ce nu mi-ai spus ca e seara? Am programare la dentist de-abia maine dimineata!

Cand bunicul meu, Jack, a murit, familia s-a adunat la parastas sa-l comemoreze. Pentru ca suntem o familie mare, imprastiata pe tot continentul, atmosfera a devenit aproape festiva cand ne-am intalnit cu totii. Bunica, mereu doritoare de petrecere, nu a putut sa se abtina: “Ei bine, nu e chiar ca pe vremuri? Ne distram de minune si iata-l pe Jack, intr-un colt, fara sa scoata o vorba!”